Ideea de acasă se transformă pentru mulți adulți în stres, iar stresul părinților devine o reală traumă pentru cei mici.
Stresul, izolarea și lipsa socializării sunt percepute altfel la o vârstă mai fragedă, medicii pediatri avertizând că pot apărea manifestări diverse: ”Am văzut o mulțime de manifestări, de la leșin, ticuri, nevroze, importate fie de la bunicii cu care stau mult timp, fie de la lipsa socializării, fie pur și simplu de la excesul de ecrane”, a afirmat medicul pediatru Mihai Craiu, la Digi24.
Alături de medicul pediatru, psihologul Gáspár György a venit cu o serie de soluții pe care părinții le pot pune în practică pentru ca sănătatea mentală a copiilor să nu fie afectată de izolare.
”Acasă” nu înseamnă siguranță
Astfel, Gáspár György a explicat că este foarte ușor pentru copii să preia foarte multe dintre comportamentele adulților. Un exemplu este îngrijorarea, teama și nesiguranța, manifestări care pot duce la traume severe care îi afectează pe cei mici și impactul nu este doar episodic. De asemenea, termenul de ”acasă” nu este sinonim cu protecția sau calmul atunci când ”acasă” devine locul unde se nasc toate discuțiile și îngrijorările.
”Dacă un bunic, bunică, un părinte se îngrijorează foarte mult, toate aceste lucruri îl vor afecta pe cel mic. Mintea lui va fi puternic influențată de ce aude și ce vede. Iar copiii nu au resursele mentale și cognitive că în acest moment tata se îngrijorează, n-ar trebui să-mi fac probleme prea multe, pentru că vom găsi o soluție”.
”Dacă nu mă pot baza pe tata, pe cine mă pot baza?”
De asemenea, psihologul a insistat asupra faptului că, într-o familie, copiii tind să aibă au o viziune mai concretă asupra lucrurilor și dacă tatălui îi este foarte greu, înseamnă că și celui mic îi va fi extrem de greu:
”Dacă nu mă pot baza pe tata, pe cine mă pot baza? Și atunci e riscul să se apropie copiii de aceste dispozitive electronice, în fața cărora oricum petrec foarte mult timp, să încerce să cauute alinare în altă parte, pentru că nu mai găsesc acel suport de care ar avea nevoie din partea familiei”, a arătat psihologul.
Gáspár György a precizat faptul că adulții uită că minorii sunt foarte atenți și sunt dornici să înțeleagă ce se întâmplă cu lumea din jurul lor.
Sinceritatea părinților ameliorează stresul celor mici
Faptul că părinții tind să ascundă anumite informații din dorința de protecție duce la o reală lipsă de dialog, iar fix lipsa de dialog poate periclita încrederea dintre membrii familiei.
Astfel, sinceritatea în dialogul cu copiii rămâne un factor care poate ameliora stresul. Alături de sfaturile psihologului, medicul pediatru Mihai Craiu a adăugat că afecțiunea manifestată fizic rămâne una dintre cele mai importante legături dintre părinte și cei mici, o manifestare a emoțiilor, dar și un dialog fără cuvinte: ”Există așa un cordon ombilical nevăzut, așa că trebuie, pentru binele copiilor noștri, să ne simțim firea și să fim mai prezenți pentru ei”.
Citește și: Socializare în pandemie: venituri record pentru Facebook
