Când Victor Costache și-a ”dat demisia” din funcția de Ministru al Sănătății, toată lumea l-a acuzat de lașitate. Apoi au început teoriile, motivările, explicațiile. Inclusiv a lui:
”Ştiţi foarte bine că miniştrii rareori demisionează şi ştiţi că sunt un luptător, un medic care a depus un jurământ. Niciodată nu am abandonat şi nu abandonez. Demisiile, nu vreau să intru în detaliu, demisiile miniştrilor sunt într-un anumit fel, o anumită procedură să spunem. Vreau să vă spun că am rămas în linia întâi. Voi ajuta echipa ministerului Sănătăţii deoarece suntem în plină criză. Voi rămâne lângă ei cât de mult vor dori cei care conduc în momentul de faţă ministerul Sănătăţii. Am reuşit săptămânile acestea să elaborăm un proiect complex, un plan foarte organizat şi foarte bine structurat de reacţii a spitalelor împotriva acestui flagel. Un centru de comandă care poate pentru prima oară în istoria ministerului Sănătăţii să gereze resursele şi logistica şi de asemeni rămân în prima linie şi alături de pacienţii mei. Deci voi rămâne în prima linie.”
Acum cică, de fapt, Victor Costache a ”demisionat” pentru c-ar fi atins niște puncte sensibile, în legătură cu niște nume, niște conturi, niște afaceri ”de familie” – toate legate de achiziția de echipamente medicale care ar trebui să ne ajute medicii (în primul rând) și pe noi (implicit) să scăpăm de coronavirus.
Eu aveam speranța că, în momentul în care vom scăpa de coronavirus, poate vom scăpa și de ”afacerile de familie”, de nepotismul din sistem (chit că vorbim de sistemul de sănătate, de cel de achiziții publice sau, din Sistem, în general) și de restul mișmașurilor care ne-au adus, de-a lungul timpului, printre cele mai corupte state din Europa.
Se pare că speranța asta e cam naivă. Dacă în situații critice, când unii se îmbolnăvesc (fizic), alții mor, alții pică din cauza stresului provocat de momentul actual, paridelor politice le arde de cum să câștige, în continuare, de unde să sară banul mai rapid și mai gros, cum să mai semneze câte un contract pe sub masă, ce speranță să mai am pentru momentul în care vom ieși din criză? Atunci vor fi toți salvatori și vor semna, mai abitir, cu ambele mâini, alte contracte care să îngrașe contul din bancă. Al lor, nu al nostru.
Citește și: Marcel Ciolacu: Guvernul are datoria să le spună românilor adevărul!
