A fost a cincea zi de proteste în SUA, stârnite de moartea lui George Floyd.
Deja știți povestea: un bărbat de culoare a fost sufocat, la propriu, de trei polițiști. Da, de trei, nu de unul, cum se vedea în înregistrarea inițială. Altă filmare, din alt unghi, arată că nu doar un singur polițist stătea, literalmente, pe George Floyd. Ci trei. În timp ce al patrulea stă, se uită, mai că și-ar lua și o cafea și-o țigară.
S-a vorbit despre cum era omul ucis. Despre caracterul lui și despre cum voia să-și creeze o viață mai bună. Despre abuzurile poliției din State, împotriva oamenilor de culoare. Despre cum, după foarte mulți ani, nici uneia dintre tabere nu-i intră în cap că, până la urmă, sunt doar oameni. Indiferent de culoare.
Probabil că e ușor să vorbești despre cum nu am face așa ceva de aici, de peste ocean. Unde culoarea n-a fost o problemă. Nu luăm în calcul că avem cu totul alte probleme. Nu bazate pe piele, ci pe ideologie. Să fim serioși: noi ne luăm la bătaie pe convingeri religioase și politice. Se lasă cu unfriend, certuri și nemaivorbit cu anii. Ce-i drept, nu ajungem să spargem geamuri și să incendiem, în masă, magazine pe motivele astea. Pentru că, într-un fel bizar, respectăm, cumva, legea.
Am mai spus: da, la noi ”mica șpagă”, trecutul pe roșu, încălcatul regulilor mai mici (sau nu chiar atât de mici) sunt la ordinea zilei. Dar le facem, de obicei, fiecare pe barba lui. Singurul motiv pentru care am acționat ca un grup imens a fost protestul pentru apărarea justiției. Unde da, am respectat legea. Cu toții, ca un grup.
Revenind la protestele din State.
În multe orașe o fost instituită starea de urgență. În altele, s-a interzis circulația pe timpul nopții. S-a lăsat cu fumigene, împușcături, arestări, răniți, bătuți. Un soi de haos, pornit de la un haos.
Nu sunt primele proteste de acest gen de la ei. Deja sunt profesioniști la protestat violent. În timp ce strigă ”fără violență!” În timp ce susțin că fiecare viață contează. În timp ce cer justiție și dreptate.
Răspund la violență cu și mai multă violență. La care se răspunde, din nou, tot cu violență. Un cerc vicios.
Nu spun că totul s-ar rezolva la masa negocierilor. Departe de mine gândul. Dar, într-un fel sau altul, cineva ar trebui să spună stop. Înainte ca alții, și alții, și alții să moară. Cu genunchiul pe gât. Sau încercând să omoare, pentru a răzbuna o altă moarte.
Citește și: Sclavia modernă în țara tuturor posibilităților
