Momentul trecerii în Noul An este celebrat în întreaga lume printr-o serie de evenimente, tradiții și obiceiuri menite să adune oamenii într-o atmosferă de sărbătoare și bucurie. Este o noapte cu o însemnătate puternică pentru fiecare popor, dar și un prijel de superstiții în toată lumea, potrivit digi24.ro.
Stabilirea zilei de 1 ianuarie ca început de an a avut loc, pentru prima dată, în anul 1691, de către Papa Inocențiu al XII-lea
. În trecut, pentru mai multe popoare antice din emisfera nordică, anul nou începea pe 1 martie. Termenul de Revelion provine din limba franceză (“réveillon”) și, potrivit celor mai vechi scrieri, se referă la masa festivă, nocturnă, care se ținea la ora 2 sau 3 noaptea. Pentru cină se pregătea un ospăț bogat, cu preparate diverse, dar și focuri festive și petreceri, iar oamenii obișnuiau să se distreze pentru a le merge bine tot anul.
Momentul trecerii în Anul Nou este sărbătorit în întreaga lume, însă fiecare stat are un mod diferit de a-l marca. În țara noastră, din lista celor mai frumoase tradiții nu lipsesc cetele de tineri care merg din casă în casă pentru a le ura oamenilor toate cele bune prin cele mai frumoase colinde precum: “Plugușorul” cu “Semănatul” sau “Sorcova”.
În ajunul Anului Nou sau chiar în noaptea de Revelion, în diferite zone ale țării, cete de tineri merg cu Plugușorul.
Este un obicei străvechi care, și astăzi, constă într-o urare pentru recolte bogate în anul care abia începe. Textul este, în excelență, o narație privind muncile agricole, recurgând la elemente fabuloase. Începe cu aratul, fiind urmat de semănat, îngrijirea plantelor, recoltat și adusul boabelor în hambare. Plugușorul este un colind însoțit și de strigături, pocnete de bici și sunete de clopoței. Pe vremuri, tinerii mergeau prin sate și cu un plug adevărat, tras de boi. Semănatul este un alt obicei străvechi practicat de copii în dimineața zilei de Anul Nou, după încheierea Plugușorului.
Colindătorii poartă traiste legate de gât, care sunt încărcate cu semințe de grâu, secară, orz, ovăz, mai rar cu porumb, intră în case, aruncă boabe cu mâna, imitând semănatul pe ogor, și urează gazdelor sănătate și roade bogate.
Ei sunt răsplătiți cu mere, colaci sau bani. După plecarea lor, gospodinele adună semințele și le duc în grajdul vitelor, pentru a fi sănătoase peste an. Umblatul cu Sorcova este, de fapt, un obicei reprezentat de cete de colindători, în special copii, care poartă o crenguță înmugurită de copac sau o sorcovă confecționată dintr-un băț în jurul căruia s-au împletit flori de hârtie colorată. (Numele de sorcovă vine de la cuvântul bulgar ”surov” tradus prin verde fraged, aluzie la ramura abia îmbobocită, ruptă odinioară dintr-un arbore).
Copiii ajung în casele cunoscuților și, printr-un colind specific, cu ajutorul sorcovei, fac urări de sănătate și viață lungă persoanelor prezente
Un obicei care își are originile în zona Hunedoarei și care anticipează cum va fi vremea în anul care tocmai a început. Astfel, în noaptea de Anul Nou se desfac 12 foi de ceapă care se pun în ordine pentru lunile anului. Pe fiecare foaie se pune o jumătate de linguriță de sare și, dacă sarea s-a topit asta înseamnă că se anunță luni ploioase, iar dacă nu, urmează luni cu vreme secetoasă.
