Plasticul nu ucide doar animale marine și păsări. Știu cât impact poate avea o poză de pe National Geographic, dar plasticul nu e doar un subiect de plâns fauna și flora.
Că este sau nu interzis plasticul de către marile companii, poluarea nu iartă pe nimeni. Și asta, independent de alegerile pe care le decidem zilnic. Comoditatea noastră asumată.
Plasticul continuă să aibă efecte dezastruoase pentru mediu, deși multe țări au început să interzică folosirea materialelor din plastic. Cumva, organizațiile pentru mediu au încercat mereu să ne informeze. Am ignorat. Am ales să ignorăm. Am putea evita lucruri banale, atât de banale ca paharele de unică folosință. Dar, deși impactul asupra vieții noastre ar fi unul pozitiv, alegem confortul. Confortul de a fi surzi, de a fi dezinteresați, de a fi lași. Și, într-un cuvânt, confortul de a fi bolnavi.
Ne mândrim cu faptul că suntem cetățeni europeni, că trăim pe cel mai interesant continent, că nu se compară cultura noastră cu a altora. Și totuși. Kenya a introdus una dintre cele mai dure legi din lume împotriva pungilor de plastic în 2017. Încă o dată: 2017. Acum 3 ani. Acum 3 ani am fi pornit un război împotriva casierului care ar fi refuzat (din nu știu ce motiv) să ne întrebe mieros și umil: ”doriți și o punguță?”.
Plastic pe plajă, ”sticle” din plastic, tacâmuri din plastic, capace din plastic, ambaleje, pungi și diverse recipiente fără de care refuzăm să trăim. Totul, atât de frumos ambalat. O viață din plastic. Și o moarte frumoasă. Tot din plastic.
Mă gândesc dacă aș putea alege moartea plasticului în loc de moartea mea, a ta, a noastră.
”Cercetătorii au creat o enzima bacteriană mutant care dezintegrează sticlele din plastic pentru a putea fi reciclate în doar câteva ore”.
Probabil, doar o veste ignorată de mulți. Mai ales că refuzăm orice fel de veste. Refuzăm chiar și o descoperire de proporții, pentru că vorbește de domeniul reciclării: o enzimă care ne-ar absolvi de păcate de sute de ani.
Citește și: Turcia are grijă de cei lăsați pe străzi: căței și pisici
