Zilele de relaxare ne-au oferit ocazia de a ne uita puțin în jurul nostru sau în Piața Victoriei. Și, slăvit fie Einstein, avem ce vedea.
Titlurile care (se) rup sunt despre dacopații si anti-cipilanii din Piața Victoriei, vajnici luptători contra Sistemului Ocult (New World Order). Tovarăși întru Domnul cu alți est-europeni, americani yee-haw și ce mai vrea fiecare să adauge au ales relaxarea pentru a-și face auzit mesajul. Apoi urmează preotul de la Constanța, care a plimbat o lingurița prin gura enoriașilor. Apoi vama Nădlac și flashback-urile anilor 2000 când 5 Euro era taxa de prioritate ca pasager în autocar. Apoi, accidentele auto care au reintrat în cotidian. Nu are rost să zic despre Orban&comp, par a fi într-o sedință continuă – probabil așteaptă să le închidă cineva lumina să plece acasă.
În ordine. Libertatea de expresie este inalienabilă. Oricine are dreptul la o opinie, oricare ar fi și oricât de nonconformistă. Apariția lui Adrian Severin în Piața Victoriei a reprezentat, pentru mine, o revelație. De fapt, suntem cu toții corupți și facem parte, cu toții, din același sistem bolnav. Corupția la care mă refer acum este cea a percepției individuale, și de grup asupra realității. Iar, pentru societatea românească, această percepție este în derivă.
Adolescent fiind, în anii ’90, devoram ca mulți alții cărțile lui Coruț. Contele Incapuciatto și a lui Shambala fuseseră trambulina spre bubuli si Petre Varain. Lipsa de repere, imposibilitatea de a te raporta la lumea nouă, frica de nou, pierderea unui statut și multe altele reprezintă o realitate omniprezentă astăzi. M-am vindecat de bubulită citind, intrebând și votând anti Vadim in acel tur 2. Astăzi, surprinzător, aceleași teme își fac loc în spațiul public. Dar guvernarea PNL, de facto PSD, este similară cu guvernele de atunci ale Convenției. Aceeași impotența și aceeași lipsă de direcție care se propagă piramidal în instituții, în bugetari (profesori, medici, etc) și care se transmite în comunitate. Dificultatea de adaptare a dus la identificarea unui super-inamic pentru a justifica … ceva. A propos, Soros mai trăiește?! Azi e Bill Gates. Mâine?
Așa cum s-a autodenumit, Biserica este o instituție de cult. Și, se pare, că funcționează ca o franciză cât timp fiecare ierarh are autonomie. Unii manageri de acolo, foarte fericiți sau foarte înalți, au abordări diferite asupra legislației statului. De percepția asuprea vieții umane nu mai vorbesc. Nu voi comenta credința in împărtășanie, dar voi comenta obiceiul de vreo 1000 de ani al folosirii linguriței unice. Oare cât este canon sau obicei bisericesc, reglementat de Concilii și cât este obiceiul lumesc, „că așa se face maică!”? Oare ditamai BOR stă într-o linguriță? De asta depinde toată credința ortodoxă?
Din fericire, IPS Teodosie este doar o față urâtă a acestei povești. Fețele frumoase sunt la Florești. Legislația statului român se oprește la poarta bisericii. Iar cât despre Arhiepiscopia Tomisului – mi-am adus aminte de acest articol. Pentru că….dacă te iei de compania BOR te iei de fabrici și uzine. Și, mulți uită de templul ridicat în 3 zile. Credința nu are legătură nici cu înalțimea bisericii și nici cu lingurița. Iar, habotnicii ortodocși de azi ar putea afla, spre surpriza lor, că mai este un popor ales pe lumea asta. Iar anul 70 d. Hr. este consecința directă a vox populi care l-a eliberat pe tâlharul Barabas.
România este un organism corupt – instituțional, social și individual. Dar, doar luptându-se cu boala organismul își dezvoltă anticorpii. Binele există doar prin prezența răului. Așa că, dacopați hiperboreeni, ultrași ortodocși, politicieni corupți, tefeliști, sorosiști, rusofili și rusofobi, bozgori și regățeni, rumâni și zlătari, suntem cu toții prinși în aceeași horă din Piața Victoriei. Ne putem vindeca doar împreună de toate bolile și lipsurile pe care “ei” le au si „noi” nu le avem.
Citește și: Elena Udrea se poate apăra de Covid, însă de judecată, ba!
