Cristalele de zirconiu mineral din interiorul unui fragment de rocă ígnea cu granulație grosieră colectat de Schmitt oferă oamenilor de știință o înțelegere mai profundă despre formarea Lunii și despre vârsta exactă a partenerului ceresc al Pământului. În timpul misiunii Apollo 17 din 1972 ,ultima dată când oamenii au pășit pe Lună, astronauții americani Harrison Schmitt și Eugene Cernan au colectat aproximativ 110,4 kg de mostre de sol și roci care au fost returnate pe Pământ pentru a fi studiate ulterior, potrivit g4media.ro.
Luna este cu aproximativ 40 de milioane de ani mai veche decât se credea până acum – formându-se în urmă cu peste 4,46 miliarde de ani, la 110 milioane de ani de la nașterea sistemului solar, au declarat luni oamenii de știință, pe baza unor analize a cristalelor.
Ipoteza principală pentru formarea Lunii este că, în timpul istoriei haotice de început a sistemului solar, un obiect de mărimea lui Marte, numit Theia, s-a izbit de Pământul primordial. Acesta a aruncat magma – rocă topită – în spațiu, formând un disc de resturi care a orbitat în jurul Pământului și s-a unit în Lună. Însă momentul exact al formării Lunii a fost greu de stabilit. Cristalele minerale s-au putut forma după ce magma s-a răcit și s-a solidificat. Cercetătorii au folosit o metodă numită tomografie cu sondă atomică pentru a confirma vârsta celor mai vechi solide cunoscute care s-au format după impactul gigantic, cristalele de zirconiu din interiorul fragmentului unui tip de rocă numit norit colectat de Schmitt.
„Îmi place faptul că acest studiu a fost realizat pe o mostră care a fost colectată și adusă pe Pământ în urmă cu 51 de ani. La acea vreme, tomografia cu sondă atomică nu era încă dezvoltată, iar oamenii de știință nu și-ar fi imaginat tipurile de analize pe care le facem astăzi”, a declarat cosmochimistul Philipp Heck, director principal de cercetare la Field Museum din Chicago, profesor la Universitatea din Chicago și autor principal al studiului publicat în revista Geochemical Perspectives Letters.
„Interesant este faptul că toate cele mai vechi minerale găsite pe Pământ, Marte și Lună sunt cristale de zirconiu. Zirconul, nu diamantul, durează pentru totdeauna”, a adăugat Bidong Zhang, cercetător planetar de la UCLA și coautor al studiului. „Impactul gigantic care a format Luna a fost un eveniment cataclismic pentru Pământ și a schimbat viteza de rotație a Pământului. După aceea, Luna a avut un efect de stabilizare a axei de rotație a Pământului și de încetinire a vitezei de rotație a Pământului”, a declarat Heck. „Data de formare a Lunii este importantă, deoarece numai după aceea Pământul a devenit o planetă locuibilă”. „Luna ajută la stabilizarea axei Pământului pentru o climă stabilă”, a adăugat Zhang. „Atracțiile gravitaționale ale lunii ajută la modelarea ecosistemului oceanic. Luna este o sursă de inspirație pentru culturile și explorările umane. Iar NASA și alte agenții spațiale văd luna ca pe o piatră de hotar pentru viitoarele explorări spațiale de mare adâncime.” Vânzarea cărnii sintetice, interzisă în România
