Mai mergem în vacanță? Cum o să procedăm în perioada următoare? Nu știm ce o să facem și, da, trebuie să recunoaștem că timpul liber este o componentă importantă din viața noastră. E fix echilibrul care ne ajută să fim productivi, care ne ajută să nu o luăm razna. Vorbim de timpul liber de după o zi de muncă și vorbim timpul liber din concedii. Și, în perioada în care ne aflăm, vorbim de o frică de boală pentru care nu vrem să plătim. Nu vrem să amestecăm concediul cu virusul.
Nu știu dacă să sper la ceva. Sau să decretez că, da, a dispărut ideea de vacanță. Sau să-mi impun să cred într-un viitor optimist, relaxat, normal. Sunt undeva la mijloc și, cu toată sinceritatea, nu știu unde ne situăm. Nu e vorba doar de curaj sau doar de ipohondrie. Nu mai cred în normalitate de luni bune și, da, am impresia că normalitatea cam este pe cale de dispariție.
Vacanțele erau cândva un lux. Pentru o vacanță era nevoie de un anume buget atent calculat, de un plan și de ceva insistențe pe la șefii mai mari sau mai mici, pentru o parafă pusă pe libertate. Pe cele câteva zile sau săptămâni libere. Pe concediu.
Ne pregătim de vacanță? Anulăm taberele copiilor? Mai ajungem la mare? Sau, ceva și mai simplu: mai ieșim pe terase?
Ne e dor de socializare, de capacitatea de a trăi bine și frumos alături de ceilalți. Suntem ființe sociale și sperăm la acel 30 iunie, când e posibil să se deschidă sezonul estival.
În fiecare an am făcut rezervări, mi-am respectat și timpul liber și prieteniile, și am călătorit și pentru prieteni, și pentru plăcerea de a călători.
Am avut încredere și nu știu dacă mai am. Nu mi-aș asuma nimic în momentul de față și da, senzația pe care o am este că anul 2020 este un an compromis din punct de vedere turistic.
Românii nu au fost niciodată prea educați în timpul lor liber. Sunt reguli de bun simț pe care mulți nu au știut să le respecte. Și mă tem că ceea ce va urma va fi mult mai lipsit de educație și de responsabilitate.
Citește și: Sezonul estival, inaugurat de Ziua Copilului
