Cel mai mare aisberg din lume a început să se miște, după mai bine de 30 de ani în care a fost blocat. Aisbergul se numește A23a. El s-a desprins de pe coasta Antarcticii în 1986, potrivit digi24.ro.
Aisbergul a rămas fixat în Marea Weddell, devenind astfel o insulă de gheață. Cu o suprafață de aproape 4.000 de kilometri pătrați și o grosime de circa 400 de metri, aisbergul a plutit în derivă în ultimul an
El este acum pe cale să se extindă dincolo de apele Antarcticii. A23a a fost parte dintr-o explozie masivă de aisberguri de pe Platoul de gheață Filchner de pe Continentul Alb. La acea vreme, acesta găzduia o stație de cercetare sovietică, lucru care arată cât de mult timp a trecut de când a avut loc desprinderea sa. Moscova a trimis o misiune pentru a îndepărta echipamentele de la baza Druzhnaya 1, temându-se că acestea se vor pierde.
„Am întrebat câțiva colegi despre acest lucru, gândindu-mă dacă nu cumva a existat vreo posibilă schimbare a temperaturii apei de pe platformă care să fi provocat acest lucru. Dar opinia generală este că pur și simplu a sosit momentul”, a declarat Dr. Andrew Fleming, expert în tehnici de teledetecție de la British Antarctic Survey.
„Era blocat încă din 1986. Dar, în cele din urmă, avea să se diminueze suficient pentru a pierde aderența și a începe să se miște. Am observat prima mișcare în 2020”, a mai spus acesta. La fel ca majoritatea aisbergurilor din sectorul Weddell, A23a va fi aproape sigur expulzat în curentul circumpolar antarctic, care-l va împinge spre Atlanticul de Sud, pe o traiectorie care a devenit cunoscută sub numele de „aleea aisbergurilor”. Este aceeași mișcare a apei – și a vânturilor de vest care o însoțesc – pe care celebrul explorator Sir Ernest Shackleton a folosit-o în 1916 pentru a scăpa din Antarctica.
Shackleton și-a îndreptat barca de salvare către Georgia de Sud
Iar pe această insulă se pot vedea frecvent aisberguri mari, care au tendința de a se fixa pe platoul continental puțin adânc al Teritoriului britanic de peste mări. Oamenii de știință vor urmări îndeaproape progresul realizat de A23a. Pe măsură ce se topesc, aceste aisberguri mari eliberează praful mineral care a fost încorporat în gheața lor atunci când făceau parte din ghețarii care răzuiau pe fundul stâncos al Antarcticii.
Praful este o sursă de nutrienți pentru organismele care formează baza lanțurilor trofice din oceane. „În multe feluri, aceste aisberguri sunt dătătoare de viață; ele sunt la originea multor activități biologice”, a declarat Dr. Catherine Walker, de la Woods Hole Oceanographic Institution. Modificări în transportul public local din Capitală
