Cătălin Tolontan se cam încurcă în termeni și în critici la adresa Ministerului Sănătății. E drept că a dus mereu o luptă și mereu i-a plăcut să se facă auzit. De asta și strigă mereu cam tare și folosește multe cuvinte. Poate prea multe. Și multe pe care nu le cunoaște atât de bine.
I-a tras Cătălin de urechi pe cei de la Ministerul Sănătății, a scris cu patos, a urcat compunerea pe blog și-a fost tras la rându-i de urechi de un cititor. Că a făcut o confuzie. Partea interesantă e că respectiva confuzie nu a fost atât de mică. Și-uite-așa a dispărut articolul:
”Comunicatul Ministerului Sănătății:
Cohortarea, după testare, a suspecților în saloane/dormitoare și izolarea lor, până la aflarea rezultatului, când se va acționa conform metodologiei.
Statul român nu știa să le vorbească propriilor cetățeni nici înainte de pandemie. De decenii, rudele sunt ”aparținători”, iar morții sunt enunțați cu nume și prenume, Popescu Ion, precum în rechizitoriile procurorilor. Pedeapsă că s-au născut și au murit.
Dar, de când avem Grup de Comunicare Strategică, oameni angajați special pentru a explica societății într-un moment de teribilă tensiune, o adresare fără o minimă compasiune s-a lățit pe fața unei țări care suportă izolarea cu răbdare și decență.
Comunicatul de astăzi al Ministerului Sănătății a întrecut orice limită de atrocitate. Direcția de Sănătate Publică București a anunțat că a descoperit în centrele speciale 75 de oameni, angajați și beneficiari, confirmați cu COVID-19.
Sunt tot mai multe centre unde se întâmplă asta. De dimineață, apăruse știrea cu cei 30 de oameni de la o casă de vârstnici din Mogoșoaia. Pe după-amiază, cei 75 din Sectorul 4 din București.
Ce spune Ministerul Sănătății, citând DSP? Că de vină sunt cei de la centru și că el a luat măsuri. Ce măsuri? Se limitează internările, se reinstruiește personalul, se intensifică măsurile de curățenie și are loc ”cohortarea, după testare, a suspecților în saloane/dormitoare și izolarea lor, până la aflarea rezultatului, când se va acționa conform metodologiei”.
E puțin, foarte puțin probabil, ca la Phenian, Moscova sau la Beijing autoritățile să vorbească așa despre niște oameni bolnavi, indiferent de vârsta lor, de situația socială.
Nu mai discutăm despre Europa, unde un astfel de comunicat n-ar fi putut fi conceput, scris și trimis niciodată. Pentru că nu e vorba de cum te exprimi, ci de cum gândești dacă ajungi să te exprimi așa.
Acolo sunt părinții și bunicii noștri. Acolo sunt motivele din carne și sânge pentru care nu am rămas praf de stele și am venit ca să testăm cu buricele degetelor masa la care ne luăm micul dejun.
Oamenii care au scris acest comunicat și cei care i-au dat drumul nu sunt cu nimic diferiți de bătrânii aliniați și care așteaptă să vadă cum ”se va acționa conform metodologiei”. Nu sunt oameni răi. Ei vorbesc așa cum gândește statul”.
Uite articolul/nu e articolul. Sau. Ce-am câștigat și ce-am pierdut. În principiu, cam nimic. Cătălin a pierdut niște timp și niște nervi, s-a scuzat, a justificat eroarea și, cel mai probabil, lucrează la un nou articol, la fel de înfocat. Că subiecte sunt din belșug:
”Am confundat termenul ”cohortare” cu alinierea fizică și introducerea în camere a unor indivizi. Un cititor mi-a atras atenția asupra confuziei și că, de fapt, ”cohortarea” despre care vorbea Ministerul Sănătății este ”un proces epidemiologic”, a explicat Tolontan.
Cam așa se întâmplă când folosim prea mulți termeni medicali pe care nu-i cunoaștem. Sau când ne înflăcărăm prea tare într-un jurnalism care ar trebui să rămână obiectiv. Și pe înțelesul tuturor.
Desigur, Cătălin va continua să rămână apărătorul cauzelor pierdute. Și va găsi alt minister despre care să scrie. Să așteptăm până la noapte.
Citește și: Alexandru Rafila ne vrea relaxați în iunie
