Mircea Cărtărescu vrea iar Premiul Nobel pentru Literatură și aceasta nu este o veste nouă. Nu este o veste nouă pentru că, probabil, doar Mircea vrea Premiul Nobel pentru Literatură. El și vreo câțiva cititori. Sau, doar el consideră că ar trebui să primească trofeul. Dar și ăia câțiva cititori. Cei care-l consideră ultra talentat, excepțional și fără pereche. Acest Eminescu mai politic și mai cu pisici al anului 2020.
În jurul meu sunt oameni care scriu și oameni care citesc. În jurul meu sunt cărți, autori contemporani sau autori care nu mai sunt printre noi și care nu s-au agitat prea mult pentru premii.
Mircea Cărtărescu îmi aduce aminte de Vadim când candida la președinție. Veșnic, degeaba și cu eternii câțiva votanți, printre care și bunică-mea. Puțin apucați și puțin dezinformați.
Mircea îmi mai aduce aminte și de lălăielile Paulei Seling la Eurovision. Aceleași melodii fără cap și coadă, pe care nu le înțelegea nimeni, dar juriul român avea pretenții. Și era și eternii câțiva admiratori care sperau la trofeu și se încurajau între ei ca să o încurajeze pe Paula. Gen bunică-mea.
A știut Mircea să câștige admirația femeilor care plâng și-l citesc, îl citesc și plâng. Rețeta e simplă: scrii ceva siropos despre femei, le privești galeș când îți lansezi volumul, adaugi poze cu pisici și ai pretenții la Nobel. A, și faci și o referire la Kafka. Adică ești acel geniu boem și neînțeles care umezește ochii gospodinelor:
”M-am dezobişnuit, în ultima vreme, să comentez deciziile Comitetului Nobel. Nici nu mai găsesc un punct de interes în aceste decizii. Ele sunt întotdeauna stranii. Ai un sentiment ca în Kafka.
Fiecare decizie este ciudată pentru că nu poţi găsi un fundament al fiecăreia. Dacă ar da cu banul ca să aleagă un candidat în fiecare an, distribuţia câştigătorilor ar fi cam aceiaşi. Nu este un reproş, Comitetul îşi face datoria”.
Am mai zis că seamănă cu Vadim și cu Paula Seling? Am mai zis. E primul an când speră, candidează și se supără că va pierde? Nu e primul an. Fix ca Vadim și ca Paula. Și nici nu sunt prea mari șanse la trofeu. Fix ca șansele lui Vadim și ale Paulei la Eurovision.
Cel mai probabil, dezamăgit de eșec, va scrie o nouă carte despre dezamăgiri, drame și eșecul în viață. Autobiografie. Și va candida iar.
Citește și: Ziua Învățătorului serbată fără flori, fără elevi și fără învățător
