În România e alb sau negru și, din ce în ce mai mult, nuanțele de gri dispar. Violeta Alexandru devine o nouă țintă a PSD-ului și un nou subiect de hârjoneală politică. Subiectul ar fi trebuit să fie bugetul pentru pensii. Sau cum se gestionează banii pentru cei asistați social. Sau, (de ce nu?) pensiile speciale, mult prea discutatele pensii speciale. Subiect tabu.
Rămân sau nu rămân pensiile doar pe Facebook? Și rămân sau nu doar vechi datorii acumulate despre care nu vrea nimeni să mai vorbească?
Îmi place satira și am apreciat mereu umorul dintr-o ironie. Ironia din cuvintele Violetei Alexandru se bazează fix pe acel umor negru:
”Am terminat de verificat cea mai recentă situație a restanțelor Caselor Județene de Pensii în emiterea de decizii la solicitările de înscrieri la pensie respectiv a deciziilor după recalculări. Bine, foarte bine – sunt Case de pensii care au ajuns la 0. Aici sunt mulțumită și mă pot uita în ochii pensionarilor.
Deja am o idee mai clară despre unde avem probleme de management. Sunt cu ochii pe Casele cu restanțe. Acestea mai au o lună din cele două despre care am vorbit. Vreau să rămână doar cele cu probleme cu adevărat complicate, restul – rezolvate.
Când se face treabă, se vede.
Între timp PSD a depus moțiune în parlament împotriva mea. Mâine mă cheamă la Parlament. În lipsă de argumente pentru acest gest politic care profită de majoritatea pe care încă o au în parlament, au și ei o mare problemă: de ce mă îmbrac în negru. Acesta este titlul moțiunii.
Cum au unii timp de pierdut la câte probleme sunt de rezolvat?”.
Unii au prea mult timp, în timp ce altora li se temină timpul, și viață, și talonul de pensie. Probabil va fi o nouă moțiune cu un motiv ridicol și o ironie greu de înțeles. Probabil pensionarii vor continua să aștepte și să spere pentru câteva centime. Contribuim, dar nu ni se dă înapoi. Suntem impozitați, dar nu știm unde aleargă banii.
Ideea de bază rămâne că suntem restanți. Noi, ca stat.
Citește și: Lucian Heiuș e la cuțite cu pensiile nesimțite
