Ești pus la zid când faci un bine și ești pus la zid și de cei care vor să te vadă acolo. Mai ales de cei care țin morțiș să te vadă acolo. Chit că nu știu exact ce ai făcut. Chestie de viziune.
Ce a făcut coronavirusul: un întreg drum prin lume și prin România. Ce a făcut Firea: testări.
Testările nu prea țin cont de partid. Corect, partidele îi ”testează” zilnic pe cetățenii votanți. Doar că acum nu prea e cazul de apartenență politică. Nu discutăm cine anume face un bine, discutăm binele făcut.
În România, drumul coronavirusului a fost lung și cu ocolișuri. Nu spun lung, ca număr de infectați. Nu, aici suntem cât de cât ok. Lung: măsuri, restricții și convingerea populației că virusul e cât se poate de real.
Personal, m-a interesat numărul vindecărilor și metodele de luptă cu virusul. Când spun drum lung și anevoios, mă mai refer la ceva: gura lumii. Și gura politicienilor. La decizii, ocolișuri, dat din stânga-n dreapta și ceva (mici dar multe) acuzații. Și a fost și un drum lung pentru oamenii care au vrut să schimbe ceva și să facă un bine. Indiferent de partid:
”La începutul lui martie am fost la zid de către reprezentanți guvernamentali pentru că am spus că dețin informații din spitalele de boli infecțioase și de la epidemiologi și că este nevoie urgentă de închiderea școlilor, teatrelor și a tuturor activităților care înseamnă aglomerare de persoane.
Aduceți-vă aminte că au trecut cel puțin 3-4 zile de la momentul în care eu am solicitat aceste măsuri pentru Capitală, iar eu eram pusă la stâlpul infamiei, fiind denumită o persoană publică prea exagerată și care îi protejează prea mult pe cetățeni și că nu e cazul să luăm astfel de măsuri fiindcă e o gripă ușoară. După aproape o săptămână s-a convins toată lumea că nu e de glumă și că trebuie să luăm măsuri. La început s-au luat foarte timid și atunci s-au îmbolnăvit mulți români. Atunci au fost primele focare și în Suceava și în București. Ulterior, lucrurile s-au stabilizat.
E normal pentru o situație excepțională, cum e o pandemie, să avem și măsuri excepționale. Întreaga lume s-a reinventat, a încercat să trăiască o viață cât de cât normală, deși ea nu poate fi considerată normală, cu restricțiile și libertățile individuale reduse.
Nu vom afla niciodată de ce Ministerul Sănătății s-a opus testării populației din București și din întreaga țară și probabil că nici aceste măsuri care se anunță nu sunt în concordanță cu situația reală.
Eu nu spun că cineva prezintă cifre care nu sunt reale, eu spun că nu avem cifrele adevărate și ele se prezintă trunchiat pentru că s-au făcut puține teste și acestea s-au realizat doar pentru persoanele care intrau în definiția de caz, și anume cele întoarse din străinătate, persoanele cu simptome sau persoanele care au intrat în contact cu bolnavii de COVID-19. Asta înseamnă un număr foarte mic de teste”, a declarat Firea.
Dacă ești într-un partid și vrei și să faci un bine, se va numi, automat, campanie electorală. Desigur, ștampila o vor pune ceilalți politicieni. Adică, opoziția. Nu există opoziția? Sincer, se va forma, chiar și peste noapte. Adepți sunt, pancarte sunt, idei fixe și fără argumente, din plin.
Declarația Gabrilelei Firea e o retrospectivă.
Prin martie se discuta tiparul de test care trebuie ales pentru virusul SARS-CoV-2. Era ceva panică, era încă o procedură nouă și ideea de testare era multe prea discutată. Și erau suspiciunile acolo. Ce va fi, cum va fi, când va fi. Și, mai ales, pentru câți.
Prin aprilie se discuta că nu sunt destule teste care să depisteze anticorpii. Că, de ce nu sunt destule teste. Că, de ce nu se importă de acolo și se iau de dincolo. Că, de fapt, afaceri subtile. Și multe, multe interese.
În mai au început programele de testare, dar s-a decis că, de fapt, e campanie. Pentru că, deși nu toți au ținut morțiș să fie testați, s-a strigat sus și tare că prețul este exagerat. Sau că nu-s destule teste pentru toată lumea. Cine a strigat? Fix cei care nu țineau musai să fie testați.
Asta e o simplă retrospectivă. La fel de simplă a fost propunerea Gabrielei Firea. Hai să testăm, să găsim un loc, să găsim voluntari și să răspundem la niște întrebări.
Se explică un zid și o metodă de prevenție. Poate de vindecare. Sau, poate că fix apartenența politică ne pune la zid. Pe noi înșine.
Concluzia e simplă: oricine ar veni cu o ideea bună va fi pus la acel zid. Că nu e partidul favorit. Dar ne plângem de favoritisme.
Citește și: Firea, despre programul „SUNT IMUN LA COVID?”, care debutează astăzi
