O să începem acest articol cu declarația de pe blogul personal a fostului prim-ministru, fostului aproape sinucigaș, fostului copil minune al lui Ion Iliescu, fostului șef PSD și fostului deținut, Adrian Năstase:
„Guvernul Iohannis a decis să-si angajeze răspunderea in Parlament pe chestiunea alegerii primarilor in două tururi de scrutin. In timp, discutii in legătură cu acest subiect au avut loc, in mai multe rânduri, in functie de interesele concrete ale partidelor. Pot fi aduse argumente si in favoarea alegerilor intr-un singur tur dar si in favoarea celor in două tururi.
Chestiunea de esentă este dacă, in alegeri, argumentul fundamental il reprezintă personalitatea, imaginea, calitătile celui care candidează – ceea ce se evidentiază in competitia intr-un singur tur sau va fi determinantă negocierea prin care candidatii iesiti din cursă isi vor negocia, vinde, tranzactiona voturile catre cei rămasi in cursă.
Evident că sunt subiectiv. Alegerile prezidentiale sunt un exemplu de cum functionează alegerile in două tururi. In 2004, după primul tur, as fi căstigat, de departe, alegerile. In turul doi, Băsescu a negociat voturile lui Vadim, supărat acesta că eu am refuzat să-l sprijin pentru a fi ales presedinte al Senatului. Tranzactionismul este, asa cum a arătat in mai multe cărti ale sale academicianul Răzvan Theodorescu, o trasătură veche a poporului român.
Intrebarea este dacă vrem să continuăm pe acest drum”, a declarat Năstase.
Acum, dacă tot domnul Năstase a decis că e cazul ca domnia sa să-și spună părerea despre acest subiect, e cazul să ne spunem și noi părerea despre părerea sa. Păi, domnul Adrian Năstase, noi suntem conștienți de faptul că dumneavoastră sunteți obișnuit să numărați ouăle (sau să-i puneți pe alții să vă numere, cum era?), însă de data asta tururilor de alegeri în primării chiar le stă mai bine în număr de două. Probabil că pentru PSD, alegerile locale 2020 în două tururi ar părea o idee proastă, întrucât voturile unui candidat de dreapta s-ar duce în favoarea altui candidat de dreapta, ajuns în turul doi, însă, ce-i oprește pe oameni, până la urmă, să voteze în turul doi cu un candidat de stânga? Nu cumva aici este vorba despre performanță și nu despre culoare politică?
