Ce se întâmplă cu copii care ajung la grădiniță după trei luni de izolare? Cum socializează? Cum se descurcă și, cel mai important, cum se simt departe de familie? Dacă pentru mulți dintre noi termenul de izolare vine la pachet cu anxietate, frustrări, stres, carențe sociale sau schimbarea radicală a programului și a modului de trai, pentru copii este invers. Mă voi referi strict la cei mici, cei de grădiniță și da, cu cât părintele este mai prezent, cu atât mai bine.
”Dimineaţa a început cu lacrimi şi multă durere pentru Mayra, care s-a întors la grădiniţă după trei luni de stat acasă cu părinţii. Chiar şi aşa, tatăl o vede ca pe o mică eroină. Cu multă grijă, educatoarea o duce la asistenta care-i măsoară temperatura”, informează Mediafax.
”Aici a fost neaşteptat de bine, a fost cel mai rezistent copil. A rezistat cel mai mult dintre copiii noi. Azi a plâns puţin. Cred că a început să înţeleagă unde vine”, spune tatăl Mayei, Răzvan Arhip.
Pentru Natalia în schimb, a fost mai uşor. Este a doua ei zi de grădiniţă şi s-a desprins mai repede de mama ei.
”E a doua zi şi ieri a fost la fel de fericită. A stat mai puţin decât ceilalţi copii, o oră, dar s-a integrat foarte repede”, a declarat Mădălina Vlad, mama acesteia.
Mălina, în schimb, se desparte cu greu de ai săi, când o conduc la grădiniţă. Alexandra Chivu, mama acesteia, spune că fetiţa se acomodează greu pentru că timp de trei luni a stat acasă, în izolare.
”Evident, copilul care trei luni de zile a stat acasă doar cu mami şi cu tati, acum înţelege foarte greu că trebuie să meargă din nou la creşă, deşi se bucură parţial, pentru că se joacă cu copiii şi a tânjit după asta trei luni de zile”, explică mama Mălinei.
Psihologii îi sfătuiesc pe părinţi să discute cu copiii, înainte de a îi duce la grădiniţă.
”Părinţii ar fi bine să pregătească copilul, prin povestiri pozitive, prin încurajare de a merge la grădiniţă. Iar educatorii trebuie să fie mult mai atenţi şi mai calzi”, a spus psihologul Keren Rosner.
Nu vorbim de prea mult atașament sau de un efect nociv al dragostei părintești. Vorbim de obișnuință și de ideea de dependență. De schimbarea unui scenariu și, implicit, a unui confort. De o teamă care poate duce la o traumă. Trauma nu este ce ți s-a întâmplat. Trauma înseamnă ceea ce se întâmplă în interiorul tău, după ce ai suferit dintr-un anumit motiv. Și, ducând la o colecție de episoade negative, va contribui și la o integrare mai stângace în societate.
Chit că vorbim de acea mini societate de la grădiniță.
Citește și: Primăria Sectorului 1 recrutează asistenți maternali profesioniști
