S-a decis încă un motiv de violență. Violență din solidaritate. Antirasismul și susținătorii înfocați ai sloganului ”Black Lives Matter” au făcut o nouă victimă printre statui. Pentru că da, nu ne putem arăta simpatia pentru o cauză decât prin distrugere, violență și instigare la violanță. Distrugem încă o parte din istorie, ne facem poze și ne mândrim cu asta. Nu noi. Ei.
Protestatarii din Washington, D.C. au decis vineri seară să incendieze și să răstoarne statuia generalului confederat Albert Pike. Motivul este, desigur, antirasismul și aniversarea a 155 de ani de la Juneteenth, o sărbătoare care comemorează sfârșitul sclaviei. Adică ceva ce s-a întâmplat, se comemorează și va rămâne în istorie și timp, indiferent câte statui mai decide lumea să distrugă.
Aproximativ 100 de oameni s-au adunat în jurul statuii lui Pike la 11 p.m. Cât a durat vandalismul: 15 minute. După 15 minute, protestatarii au decis că focul ar fi cea mai bună soluție.
La scurt timp, președintele Donald Trump a mustrat departamentul de poliție al orașului. Că poliția ar fi permis cele întâmplate. Și-uite-așa s-a lăsat cu ceva arestări, un tweet marca Trump și bătaia obrazului în public:
”Poliția D.C. nu își face treaba în timp ce o statuie este fie dărâmată și arsă. Acești oameni ar trebui să fie arestați imediat. O rușine.”
Nu e primul incident de gen și mă tem că nu va fi nici ultimul. Și nu sunt foarte corectă folosind termenul de incident. E nebunia în forma ei pură și fără acte în regulă. E o solidaritate cu nebunia.
Se distrug statui, se incendiază figuri istorice, se neagă un trecut care da, a existat, fie că ne place sau nu. Indiferent de culoarea pielii, istoria are aceeași culoare. E acolo, în cărți, în manualul de istorie, în muzeu și în fiecare statuie. Înțeleg nedreptatea rasială provocată de moartea lui George Floyd, un bărbat de culoare, neînarmat, care a murit în custodia poliției Minneapolis.
Nu înțeleg partea în care negăm un trecut. Și-l și distrugem. Mă aștept, cât de curând, să facem praf catedrala Notre-Dame, cu foc, furci și topoare, răcnete de solidaritate și poze ca dovadă. Că și catolicii au asuprit cândva. Și se găsesc destui militanți și pentru asta, chit că habar n-au cine e Papa sau care e capitala Franței.
Citește și: Dărâmăm statui, ștergem istoria, dar suntem corecți politic
