Mă amuză când ni se promite și răzgândirea vine mai rapid decât promisiunea. Studiu de caz: economia merge în cârje, pensionarii sunt asigurați că vor primi niște monezi în plus și se discută și dublarea alocațiilor. Ce se întâmplă după: nimic.
Simplu, concret și ușor definitiv: nimic.
”Majorarea cu 40% ar fi fost foarte greu de făcut chiar în condițiile în care eram într-o situație economică favorabilă, așa cum arătau datele la începutul anului, atunci când am adoptat bugetul.
Suntem într-o criză economică, suntem într-o criză care a afectat atât veniturile la bugetul de pensii, cât și veniturile bugetului de stat.
Se vede limpede că majorarea cu 40% este o majorare care nu poate fi susținută financiar pentru că ea generează un pericol grav pentru echilibrul bugetar al României, riscând să afecteze capacitatea României de a face față tuturor plăților. Vom crește pensiile, procentul nu îl voi prezenta public decât atunci când vom avea finalizate toate aceste evaluări, analize.
Vom căuta o soluție. Nu ne putem permite dublarea alocațiilor. Este a doua dublare care este făcută, după cea din martie în dezbaterea bugetului 2019.
Sigur că vom da o garanție privind dublarea alocațiilor, dar va trebui să gândim un calendar de creștere. Dublarea alocațiilor generează cheltuieli de aproximativ 7 miliarde de lei la nivel bugetar, sunt foarte greu de suportat aceste creșteri”, a declarat Ludovic Orban și bat pariu că avea și vocea ușor tremurândă. Fix ca atunci când promite.
Nu știu ce soluții caută Orban. Să planteze copaci și să ajungem la concluzia că banii cresc în copaci? Să ne apucăm de bătut monezi? Să ne schimbăm cu toții numele în Mugur Isărescu și să ne apucăm de semnat bancote full-time? Să se dea câte o bancă la toată lumea?
Nu ești dezamăgit, dacă nu ai așteptări. Dar o promisiune nerespectată nu se mai cheamă promisiune. Nici eroare. Nici accident. Se cheamă minciună.
Citește și: PNL a votat propunerile la șefia ASF, ANRE, Curții de Conturi și CNCD
