S-au făcut analize pe lunile de pauză. Se fac analize pe timp, pe oameni, pe natură și pe păcatele noastre. Pe cele conștinenizate, pe cele lesne iertătoare și, mai ales, pe cele pe care le repetăm.
Avem impresia că suntem singuri în univers, că planeta ne aparține, că doar confortul propriu contează și că trebuie să ne axăm doar pe evoluție. Problema intervine atunci când evoluția noastră duce la distrugere. Distrugem, poluăm, mutăm geografia și nu realiză un lucru atât de simplu: ne autodistrugem.
Am luat o pauză de câteva luni. Am renunțat la mașină, am poluat mai puțin, ne-am distanțat și am învățat că putem pierde foarte ușor. Am devenit mai pesimiști, mai speriați și ceva mai incerți asupra viitorului. Ne-am monitorizat altfel viața și, între timp, cercetătorii au monitorizat și alte vieți. Pentru că împărțim planeta cu alte vieți, fie că vrem sau nu. Fie că acceptăm sau nu. Fie că vrem sau nu să conștientizăm.
Profesorul Christian Rutz de Universitatea St. Andrews este președintele International Bio-logging Society.
Un studiu interesant: Rutz a subliniat că dispozitivele mici, conectate la animale pentru a le înregistra mișcările și alte comportamente, au colectat informații din habitate din întreaga lume în timpul pandemiei.
”Avem o oportunitate foarte valoroasă de cercetare acum. A fost cauzată de circumstanțe tragice, dar nu putem să o ratăm”, a explicat profesorul pentru BBC.
”Însă, în timpul pandemiei am avut acest fenomen prezent pe tot globul. În diferite așezări și habitate în care unele specii au avut asupra lor dispozitive de monitorizare tot timpul”, a mai adăugat Rutz.
Poate am putea învăța din asta. Și nu cred că e nevoie de niște luni de izolare să ne dăm seama că planeta nu are nevoie de noi. Sau, cel puțin, nu atât de mult pe cât credem.
Citește și: Cheile Sohodolului : o amendă nu repară o rezervație naturală distrusă
