Suntem codași și în ceea ce privește munca de acasă. Pandemia a schimbat niște mentalități, a adus frici noi, salarii în minus și un șomaj în plus. Mulți au decis să lucreze de acasă, mulți nu au avut posibilitatea să lucreze de acasă. Mulți s-au obișnuit și mulți au clacat. Cu toate acestea, puțini sunt adepții transformării sufrageriei proprii, în birou.
Potrivit EUROSTAT, doar 0,8% din forța de muncă ocupată din România muncea, de obicei, de acasă, anul trecut. Ponderea reprezenta aproximativ 45 de mii de angajați. Tot în 2019, 5,4% dintre angajații din Uniunea Europeană lucrau de obicei de acasă. Mai multe țări înregistrau anul trecut procente mai scăzute. Printre acestea se află Germania, Spania, Cehia, România şi Bulgaria.
Proporția este mică dacă ne raportăm la Uniunea Europeană. Deși pandemia a modificat cifrele, România rămâne țara UE cu cei mai puțini angajați care lucrează de acasă. În momentul de față, țara noastră este singura țară membră UE cu un procentaj mai mic de 20 la sută al salariaților care au muncit de acasă, în pandemie.
Și, totuși. Pentru mulți nu este o problemă să lucreze de acasă. Analistul financiar Iancu Guda spune că România va continua să rămână la coada clasamentului european. Motivul? Nu e doar un motiv. Totul se bazează pe diferențele structurale ale formării economiei.
”Economia noastră este foarte puternic ancorată în consum, fie că vorbim de comerțul cu amănuntul, fie că este comerț cu ridicata, și atunci ponderea companiilor active în România pe aceste sectoare este foarte ridicată. Practic, dacă vorbim din perspectiva aportului la formarea PIB, cam 70 la sută din economia noastră depinde de consum.
Dacă vedem companiile active la noi în țară, avem cam 18 la sută pe comerțul cu amănuntul, 12 la sută pe comerț cu ridicata și distribuție, 9 la sută în construcții, 8,7 la sută în transporturi și HoReCa – 5,2 la sută. Dacă adunăm toate aceste ponderi, vorbim despre 54 la sută din companiile active din România care sunt active pe comerț, pe retail, pe construcții, transporturi și HoReCa. Or, acestea sunt sectoare unde nu poți să lucrezi de acasă și de aici vine o primă explicație care arată de ce diferă atât de mult economia românească față de alte țări din Europa.
Nu multe companii își permit să le cumpere angajaților laptopuri și telefoane ca să lucreze de acasă.
În al doilea rând, cred că în ceea ce privește trecutul, a fost o problemă legată de capacitatea companiilor de a le permite angajaților să lucreze de acasă. Pentru că asta înseamnă acces la internet – aici România stă bine, dar ar trebui să ai dispozitive hardware, un calculator, un laptop și telefon pus la dispoziție de companie. Or, aici cred că marea masă a companiilor din România stau foarte prost.
Să nu uităm că 94 la sută dintre companiile active în România au sub un milion de euro cifră de afaceri și acestea fac un profit de 5 la sută, deci la 50.000 de euro profit pe tot anul per toată compania, este greu să-ți permiți pentru mai mulți angajați să le cumperi laptouri, telefoane, ca să lucreze de acasă”, a declarat Iancu Guda.
Sunt mai multe condiții care ar trebui îndeplinite: echipament, un buget și niște cheltuieli decontate, fie ele cât de mici. Și, în același timp, să ne gândim că, pentru familiști, salariul nu acoperă posibilitatea angajării unei bone. Și mai este ceva: obișnuința. Și faptul că-l luăm pe ”nu” în brațe. Teama că nu am supravieți fără colegi, un program strict sau socializare. Din nou, depinde de la om la om.
Românul nu este obișnuit să amestece casa și confortul cu ideea de birou. Nu i se par compatibile, devine încurcat, frustrat și rigoarea muncii dispare. Așa cum dispare și calitatea. Desigur, nu este dispus nici să încerce. Și ajungem la momentul în care economia se ia de mână cu ideile fixe și preconcepute.
Citește și: Vladimir Alexandrescu: ”Suma de 2.500 de lei reprezintă un trai decent”
