Preşedintele Asociaţiei Analiştilor Financiari-Bancari, Iancu Guda, reia o discuție despre calcule, buget și coronavirus. Când a apărut noțiunea de pandemie și când ni s-a spus să ne ferim, s-a insistat pe o anumită grupă de risc: cei trecuți de 60 de ani. Grupa de risc este aceeași și în ceea ce privește calculul și promisiunile: pensionarii.
Se tot discută ce facem cu pensionarii, cum îi ajutăm și când îi ajutăm. A fost anul în care discuțiile legate de pensii au mers mână în mână cu discuțiile legate de alocații. Pe cine ajutăm? Care sunt prioritățile și când devine o promisune, realitate? S-a bătut monedă pe creșterea cu 40% a pensiilor și pe faptul că bugetul este așa cum îl știm: limitat. Clasa politică dă din colț în colț, iar pensionarii recurg la așteptare.
”Astăzi, înainte de majorarea pensiilor, cheltuielile de asistență socială și salariile sectorului public reprezintă 85% din totalul veniturilor statului. După majorarea de 14% a pensiei, ele se duc la 90%. Dacă s-ar majora pensiile cu 40%, s-ar duce la 105% din veniturile statului. Adică statul, cu toți banii pe care îi încasează din economie, mai are nevoie să se împrumute 5% peste veniturile respective doar ca să plătească salarii și pensii. Și cu restul ce facem?
De aceea spun că e dezastru. Pentru că constat obiectiv care ar fi impactul. Privind către viitor, avem venituri incerte, cu cheltuieli ancorate în salarii și pensii, foarte sigure.
Pentru unii o să fie dublare de pensie. Pentru alții deloc, pentru că dacă ai pensie de 5.000 sau 6.000 de lei nu văd care este logica să dai la toți din pix, la fel. Pensionarii vulnerabili sunt carne de tun, se exploatează slăbiciunea lor, dependența lor de creșterea pensiilor și naivitatea lor că atunci când un politician promite că, deși economia scade, ei o să dea pensii pe datorie – nu spun asta, dar e pe datorie – ei se gândesc la propria persoană.
Dar imaginea, per ansamblu, este dezastruoasă. Dacă o țară folosește toți banii ca să dea doar salarii și pensii, o să mergem la spital și o să ne mănânce șobolanii, la propriu, nu la figurat. Când o să mergem pe autostrăzi, o să avem aceleași furnici pe harta României, doar cu câteva sute de kilometri de autostradă, maxim 1.000, când o să vrem recoltă, o să mergem cu biserica, cu părintele și cu alaiul să ne rugăm să plouă”, a declarat Guda.
„O să rămânem mici față de ceilalți care se dezvoltă, sunt mai competitivi, atrag investiții, ne iau oamenii, nu avem sistem de educație pe care să ne bazăm, nu avem infrastructură, dar avem pensii. Ce facem cu ele? Bunicul nu poate să mănânce din farfuria nepotului. Când conștientizăm asta și faptul că pensia lui înseamnă datorii mai mari pentru generațiile viitoare, atunci cred că va vedea imaginea mai echilibrată”, a adăugat Iancu Guda.
În concluzie: ar fi mai bine să nu existe promisiuni, atât timp când nu știi ce virus nou îți va aduce ziua de mâine. Sau luna următoare. Sau următorul an. Desigur, o promisiune făcută trebuie onorată. Analistul financiar propune creșterea veniturilor cu pensii mici. Adică, o pensie minimă, pe modelul salariului minim. Fezabil? Sau revoltător?
Citește și: Violeta Alexandru anunță: „Următoarele pensii vor ajunge şi mărite şi la timp”
