Tot anul am fost cu ochii pe oameni. Pe oamenii din politică, pe cei care, într-un fel sau altul, au titlul de ”persoane publice”, pe cei de lângă noi și pe cei pe care i-am purtat în gând, de la distanță.
Pe lângă asta, ne-am destins fiecare cum am crezut de cuviință. Ne-am relaxat pe pagini de Facebook, am dat like-uri și inimioare, am zâmbit și-am uitat, măcar pentru câteva clipe, că a fost un an greu.
În această ordine de idei, să ne îndreptăm puțin atenția și spre cei câțiva care ne-au făcut să zâmbim, care sunt ”persoane publice”, dar care nu sunt tocmai oameni: prietenii felini de pe Facebook.
Sirponeta: pisica polițistă
Sirponeta nu are uniformă, dar aparține oamenilor în uniformă. Aparține oamenilor de care mulți se tem involuntar și stângaci, pe care mulți îi acuză fără să le cunoască povestea și pe a căror poveste o generalizează la infinit. Sirpy nu dă amenzi, nu te oprește la semafor și nu este foarte atentă la cum îți parchezi mașina.
Numele de Sirpy vine de la SIRP, adică Serviciul de Informare și Relații Publice. Sirponeta face parte din echipa SIRP din anul 2017, unde activează preponderent pe linie de oferit și primit afecțiune.
Sirpy preia apelurile, postează aproape zilnic și, dedicata poliției pisicești, face ce trebuie să facă o pisică polițistă: doarme cu capul pe calorifer, este model part-time, învață IT și este parte integrantă din Ministerul Afacerilor Interne din Romania.
Sirpy este vocea necuvântătoarelor, dar și torsul milităresc al unei uniforme care spune că pisicile ne bucură și ne sunt credincioase în fiecare zi, fie că sunt animale de companie sau de serviciu.
Sirponeta e doar un exemplu. Cu insigna la piept, cașcheta pregătită și atitudine ireproșabilă.
Grişka: motanul scriitor
Grișka este motanul tărcat care locuiește de mai bine de 10 ani între cărți, alături de scriitoarea care i-a oferit ”o canapea nouă pentru un motan istovit de prea mult somn”.
Grișka e cunoscut și sub numele de Teroarea gri cu ochi rotunzi, teroristul rus, deși, deloc sovietic, stă departe de politică, dar aproape de orice laptop unde se traduce o carte.
Sau aproape de o plantă. Sau de un balcon. Sau de o cutie de carton.
Înainte să știe să citească, Grișka a fost salvat dintr-o magazie cu scânduri, încuiată cu un lacăt. Povestea motanului în dungi implică un lacăt spart și teama, teama de ”lumea mare şi rea de afară şi de mâinile întinse ale bipezilor”.
”Vero i-a promis proprietarului că mă scoate cumva afară, mi-a adus apă şi mâncare şi a reuşit să mă prindă abia a doua zi; a profitat de neatenţia mea şi m-a înşfăcat de ceafă în timp ce înfulecam pe nemestecate bucăţelele de salam puse în interior, lângă uşă…Numai că i-a fost frică să n-o zgârii şi s-a grăbit să mă paseze bipedului (tati al meu de acum), care era lângă ea. Dar eu nu eram pus pe rele, m-am cuibărit la pieptul lui şi m-am lăsat dus în apartamentul în care locuiesc de atunci…”.
Alături de sora Chițurina, Grișka scrie cărți, traduce și pozează cele mai frumoase apusuri. În timpul liber postează statusuri indescifrabile pe pagina de Facebook. Desigur, indescifrabile pentru muritorii de rând. Pentru că pisicile tărcate înțeleg mai bine ca oricine că un mesaj torcăitor nu are nevoie de traducere.
Petrică: motanul afacerist
Petrică e motanul care îl ține în chirie pe Godină (da, acel Godină). De el depinde întreaga familie. Nu doar pentru că-i tolerează în casa lui și le permite să-i folosească bunurile, ci și pentru că e un afacerist de mare clasă.
Șef peste regatul unde se mai află încă un motan (Otto – Otomanul Hoțomanul), doi câini (Cairo și Iancu – puiul de câine/Sâsâitul), două alpace (Pablo și Pedro – Melu`), dar și peste întreaga suflare omenească din curte, administrează c-o mână de fier toate afacerile familiei.
Ironic, cult și curajos, nu părăsește decât arareori interiorul casei, și atunci doar pentru a restaura ordinea în regat. În restul timpului, se lăfăie în paturi, visează la conserve de somon și face planuri de cucerire a lumii.
Cea mai recentă afacere se axează pe mulți alpăcuți de pluș, dintre care unii au ajuns și la copii defavorizați, chit că Petrică a ieșit, financiar, în pierdere.
Aparent, puține lucruri îl impresionează pe Petrică. Cele mai multe îl enervează. Dar, din când în când, motanul roșcat și autoritar se dezvăluie lumii așa cum e în realitate: un motan cu inimă mare.
Sub deja celebra siglă ”Nu mai umblați cu banii mei la voi”, Petrică strânge fonduri. Din care, sub diverse motive și prin intermediul supușilor, Godină și Georgiana, face bucurii copiilor săraci. Cu alte cuvinte, sub masca de cinism și aciditate, se ascunde un motan sentimental.
Vasile: motanul fugar
”Vasile și Suzana au ajuns la noi în firmă în a șaptea lor zi de viață. Eu i-am crescut, și pentru toți oamenii din jur, cei care ne văd zi de zi, este limpede legătura absolut specială dintre mine și ei. Și nici nu avea cum să fie altfel, pentru că, fiind cel care i-a crescut, pentru ambii eu sunt mama lor.”
Așa începe postarea în care Mihai Vasilescu, omul motanului Vasile și a pisicii Suzana, anunța dispariția lui Vasile.
Vasile a lipsit de acasă de pe 15 până pe 21 iunie. Pe unde a umblat, ce a făcut, ce răfuieli pisicești a rezolvat sau a cauzat, numai el știe. N-a vrut să spună, în momentul în care s-a întors acasă.
”E murdar ca dracu’ și pute ca un sconcs, dar VASILE E ACASĂ!” La acest anunț, câteva mii de persoane de pe Facebook au răsuflat ușurate. Pentru că operațiunea de găsire a lui Vasile a strâns comentarii și încurajări în mediul on-line. S-au organizat și patrule fizice de căutare a motanului buclucaș, pentru câteva zile atenția nu a mai fost îndreptată spre anul care ne-a dat peste cap și lumea s-a coalizat într-un scop nobil: reunirea unui motan cu familia lui.
În această ecuație, cea mai tăcută a fost sora lui, Suzana, care i-a păstrat secretele motănești, nedând nici un indiciu despre unde ar fi putut dispărea fugarul.
În prezent, Vasile face exact ce ar trebui să facă orice motan care se respectă: doarme, doarme și, după aia, mai doarme puțin (în siguranță, acasă).
Lunohod: motanul politician
Sub sloganul ”Să punem laba pe țară!”, în februarie 2019 se lansa în politică, în Republica Moldova, motanul Lunohod. Candida pentru un post de deputat în Parlament. Cum planurile nu i-au ieșit exact cum sperase, Lunohod și-a anunțat candidatura și la alegerile prezidențiale, unde credem (din surse neoficiale) că a renunțat, în favoarea Maiei Sandu. Nu de alta, dar după alegeri pare să se fi retras din viața publică.
Foarte implicat în viața socială moldovenească, Lunohod a sprijinit inclusiv campania ”O cană cu apă”, menită să se asigure că niciun motănaș sau câinișor al străzii nu suferă de sete, pe vreme de caniculă.
De ce s-a lansat în politică?
”Eu nu am vrut să mă bag în politică și nici în această campanie electorală, dar urmăresc și citesc platformele electorale ale candidaților și mi se face rușine. Din nou ni se promit pensii, drumuri, o luptă aprigă cu corupția, o punte cu Europa sau Evrozăs… și alte povești, în care, din păcate, Președintele nu are nici un rol, pentru că el nu e nici Guvern, nici Parlament, nici măcar Autoritate Locală”.
A avut programe politice riguroase, create (probabil) de o întreagă armată PR, a cerut o viață mai bună pentru animale (dar și pentru oamenii lor) și a încercat să schimbe, cât de puțin, lumea.
Nu știm dacă a reușit sau nu, dar un lucru e sigur: Lunohod e singurul membru felin din politica Republicii Moldova (și a României, de altfel).
În mod clar, această listă (care nu s-a vrut să fie un top) nu face dreptate tuturor pisicilor. Pentru că sunt mult mai multe. Și, pe lângă cele la care zâmbim pe Internet, mai sunt și celelalte, cele cunoscute doar de către cei care le iubesc, în confortul propriei case.
Citește și: Polițistul te amendează, câinele polițist te salvează
